Love,oh,Love!

Dupa un show incendiar aseara,Alexander Rybak a inmanat trofeul superbei cantarete Lena Meyer-Landrut care a reusit sa atraga publicul cu melodia "Satellite." O voce geniala,un accent de neconfundat si tanara de 19 ani a fermecat pe toti cu muzica si candoarea ei! Felicitari !



De mentionat e si performanta Romaniei de aseara,unde Paula&Ovi au atins din nou locul 3,dupa ce Luminita Anghel&Sistem reuseau acum 5 ani. Melodia a fost foarte buna,prezentarea scenica excelenta si Paula extrem de frumoasa! Cred ca acestea au fost criteriile pentru care Romania a ajuns pe locul 3.Felicitari!

Music of my soul/Running Memories

Doua lumini aprinse.Doua reflectoare spre mine.Doua microfoane.Doua perechi de casti.Doua difuzoare.Doua boxe.Doua bass-uri.Doua amplificatoare.Doua chitari.Doua miscari.Doua discuri.Doua albume.Doua randuri de aplauze.

Ceea ce canta in mine.. e atat de sublim.. cine canta? vocea.. care voce? cea a sufletului .. meu.

Canta de albastru,de soare,de ciripit de pasari,de nisip,de iubire,de dor de el,de copilarie,de kiwi, de ochelari de soare,de parfum, de filme romance, de fotografii vechi,de rosu, de amintirile de la scoala,de prietenii dragi,de familie, de profesorii care au incheiat media 10, de o casa imensa,de camera cu parfum de levantica,de ciresul de la tara,de apusul unei vieti,de jocul cu papusi,de zapada alba , de regina noptii, de stele,de lacrimile unui copil, de zambetul de multumire, de movul aprins al florilor , de casa roz plina cu jucarii , de pianul cu sunete ciudate, de intaia rochita , de parul blond,lung si cret, de ochii albastri , de picioarele desculte, de cazaturile ce antrenau durere, de imbratisarea sincera si calda,de "te iubesc"-ul spus in zadar, de verile de neuitat,de iubirile de o zi, de primul sarut, de primul sentiment de neputinta,de bradul de Craciun,de mama, de cartile HP, de prima jucarie de plus, de papucii pufosi, de masina veche, de zilele cand stateam in apa de la mare de dimineata pana seara, de castelele de nisip( nu imi ieseau niciodata,sincer!),de urmele de pasi pe nisipul ud,de geaca galbena,de camera fara clanta, de prajituri, de o ulita parasita,de un drum lung de tara,de o caldura inferna, de frigul aprig,de primii pantofi cu toc,de pizza,de cutia cu biletele kilometrice, de prima carte citita,de poeziile lui Eminescu,de un "o" si un "i", de liliac, de bujori, de crini, de narcise, de gura-leului,de lacramioare,de reviste de moda,de desene animate, de un zambet metalic, de vitrina cu oglinzi,de ciocolata, de verii mei,de trandafiri, de telefon motorola, de rasul pana la epuizare,de prosop de plaja, de scoici, de inghetata, de rasarit, de somn, de visuri, de vise,de role,de patinoar,de faleza,de gradini,de iarba,de caise, de copii,de inimi roz si portocalii,de blugii preferati,de londra,de joc de carti,de unghii false,de jurnal,de dans,de libertate,de fior,de placinta de dovleac, de i-pod,de o pana,de cutia cu bijuterii,de vant de primavara,de ghiocei, de mai, de iunie,de 8 ani, de paris,de naivitate,de o prietenie pierduta,de cuvinte spuse aiurea,de cer senin,de nori pufosi,de ploaie,de semafor,de orasul natal,de inot,de frica,de siguranta,de lume,de amintiri.

Privilegiul

Suntem cu totii atat de diferiti si totusi gasim in fiecare lucruri pe care chipurile le avem si noi. Sunt si ele aspecte diferite,dar care se atrag,nu se stie de ce. E adevarat sau e doar o iluzie? Avem sau nu lucruri in comun ? Cine realizeaza atractia? Ceea ce avem in comun sau ceea ce ne diferentiaza? Sau amandoua?
Alegem sa spunem "cel/a mai bun/a prieten/a" sau "sufletul pereche" ori "the one".De ce? De unde stim ca cineva este asa cum credem? De ce alegem sa oferim un privilegiu celor cu care ne simtim cel mai bine si avem cele mai multe lucruri in comun?sau diferente ? E un sentiment pe care toti il experimenteaza,cred ca e ca un mod de multumire pentru toate acele momente bune petrecute impreuna,sau doar dorinta de exprimare.. ori ideea de a avea un prieten bun sau un suflet pereche.Conteaza toate acestea cu adevarat?
Am crezut si eu ca le-am avut pe toate.. un prieten foarte bun si un suflet pereche,dar le-am pierdut si acum ceea ce fac e sa ma intreb de ce s-a intamplat asta,daca voi mai gasi vreodata pe cineva asa si daca nu cumva aceste doua lucruri sunt un mit al existentei umane.
Intr-o lume ca asta,nu putem crede ca exista asa ceva cu adevarat;poate ca au existat si au ramas bucatele care s-au asezat frumos in fiecare.indoiala certitudinii unui lucru nu e nici ea sigura,poate ne indoim de noi insine.
cine stie,poate chiar noi suntem privilegiati si habar nu avem..
avem nevoie de toate astea pentru a ne simti intregi ?

Sa jucam sau sa nu jucam.

Gnadesc la cald.Viata e o piesa proasta,cu actori nepriceputi,impinsi de un scenariu cretin,numit destin.
Mi-e prea rau si ma gandesc.. la ziua de maine cu disperare!Mi-ar trebui un cub de gheata(sau nu!),7000 de cuburi de gheata.E preeeaa caaald aici,ma sufoc.E o piesa de teatru la care ma plictisesc enorm si ma intreb:De ce se chinuie unii sa imite personaje?E doar de amuzament?Cica se numeste talent,arta.Cica nu!!Ce sentiment ai cand esti cineva ce nu esti,de fapt?Nu e de ajuns ca jucam zilnic teatru,jocuri complicate?!Totusi,actoria e ceva.Te simti stapan pe situatie,dominant,pe tine insuti,ai replici pe care le spui fara sa eziti prea mult.E placut sa stii ca pentru un moment te aflii in locul altui om,al unui personaj careia tu ii dai viata..


"O,biet actor,biet artist..
Toate rolurile mor,viata e un teatru trist."

For each ecstatic instant
We must an anguish pay.
In keen and quivering ratio
To the ecstasy.

For each beloved hour
Sharp pittances of years,
Bitter contested farthings
And coffers heaped with tears.(Emily Dickinson)

Unde am fugit atat(a) timp ?

Unde am zacut inghetata,ca o musculita,iarna? De ce am fugit mereu de soare si m-am adapostit,crezand ca e mai bine?
Mi-a fost frica.Recunosc,chiar asa a fost.De ce ? De mine,de cei din jur,de schimbari,de dor,de singuratate,de esec,de lacrimi.Am zabovit atat de mult timp intr-un loc plin de zbucium.M-am pierdut in lumea din afara,in "maturitate". ( ?? ma simt inca un copil.. ); am uitat sa mai dau pe acasa. tot am umblat si am umblat.. pana cand am realizat! trebuie sa ma intorc la mine insami,la ceea ce sunt eu, la eul meu liric,epic ( si dramatic,uneori).
Si azi am zis : ma intorc de unde am plecat! infrunt viata,ma las in voia sortii si scriu sincer ca am redevenit eu.


I found you and I lost you,
All on a gleaming day.
The day was filled with sunshine,
And the land was full of May.

A golden bird was singing
Its melody divine,
I found you and I loved you,
And all the world was mine.

I found you and I lost you,
All on a golden day,
But when I dream of you, dear,
It is always brimming May. (Paul Laurence Dunbar)