Sa jucam sau sa nu jucam.

Gnadesc la cald.Viata e o piesa proasta,cu actori nepriceputi,impinsi de un scenariu cretin,numit destin.
Mi-e prea rau si ma gandesc.. la ziua de maine cu disperare!Mi-ar trebui un cub de gheata(sau nu!),7000 de cuburi de gheata.E preeeaa caaald aici,ma sufoc.E o piesa de teatru la care ma plictisesc enorm si ma intreb:De ce se chinuie unii sa imite personaje?E doar de amuzament?Cica se numeste talent,arta.Cica nu!!Ce sentiment ai cand esti cineva ce nu esti,de fapt?Nu e de ajuns ca jucam zilnic teatru,jocuri complicate?!Totusi,actoria e ceva.Te simti stapan pe situatie,dominant,pe tine insuti,ai replici pe care le spui fara sa eziti prea mult.E placut sa stii ca pentru un moment te aflii in locul altui om,al unui personaj careia tu ii dai viata..


"O,biet actor,biet artist..
Toate rolurile mor,viata e un teatru trist."

For each ecstatic instant
We must an anguish pay.
In keen and quivering ratio
To the ecstasy.

For each beloved hour
Sharp pittances of years,
Bitter contested farthings
And coffers heaped with tears.(Emily Dickinson)